Cei care mai au naivitatea să creadă că serviciile Poştei române prezintă vreo garanţie pot constata că se înşeală cu preţul unor pierderi materiale sau intelectuale foarte usturătoare. Nu există nici un contract între cetăţean şi această instituţie, care să intre în vigoare prin timbrul aplicat pe un plic. Aşa numitele „trimiteri simple” sînt trimise „pe riscul dumneavoastră”, vorba preferată a funcţionarilor de la poştă. Într-adevăr, avem posibilitatea trimiterii de recomandate. Dar dacă cei care ne trimit scrisorile sau pachetele sînt cetăţeni ai unor ţări unde nu se practică furtul din corespondenţa clienţilor, riscul e foarte mare. Ei nu au crescut cu maxime de descurcare în viaţă cum am crescut noi, auzind de la bunici şi mame “cine nu cască ochii cască buzunarele” şi "hoţul nedovedit e negustor cinstit”.
Mie mi s-a întîmplat de mai multe ori să aştept pachete ca pe Godot. Un prieten din Anglia mi-a trimis un dvd cu filmul indian Devdas, în plic cu bule timbrat. Mare greşeală. Cine s-o uita acum la un film de Bollywood? Poate o nouă pasiune s-a născut undeva, prin aria de influenţă a unui oficiu poştal român. O rudă din Franţa mi-a trimis un cec într-o felicitare de Crăciun. Mare greşeală. Nu voi afla niciodată ce a făcut hoţul cu cecul. O cunoştinţă mi-a trimis din Belgia un sutien foarte scump, într-un plic cu bule timbrat. Cine l-o purta acum, oare îi vine bine? Să mă consolez cu gîndul pozitiv că datorită acestei întîmplări o funcţionară de la Poşta română sau vreo rudă de-a ei are un sutien La Perla pe care altminteri nu l-ar fi putut cumpăra niciodată? Aşa ar fi creştinesc. Cînd am întrebat la poştă ce aş putea face în acest caz, funcţionara mi-a răspuns că singura acţiune de care dispun este să-mi iau gîndul de la pachet.
O prietenă care lucrează în Botswana m-a avertizat să nu îi trimit scrisori în plicuri prea ademenitoare, că nu vor ajunge niciodată la ea. Ce departe e Africa şi totuşi ce aproape de noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu