De ceva vreme constat cu ingrijorare ca 99% din fete si tinere femei poarta blugi. S-au purtat si inainte, dar parca acum sint in exclusivitate la moda. Si nu orice fel de blugi, ci unii strimti, absolut mulati si elastici in unele cazuri. Asa se face ca mergind pe strada vad o populatie de caltabosi umblatori sau bastonase infipte in cizme, ba chiar si scinduri de calcat sau pere malaiete cu susul in jos.
Este o moda, cum a fost si cea a rochiilor. La urma urmelor, si rochiile, pe care le purtau toate femeile in anumite epoci, si blugii contemporani sint inventii ale oamenilor, la fel de absurde si unele si altele (in sensul de non-necesare). Raportul blugilor cu crinolinele este asemanator celui dintre stiinta si religie. E tot o chestiune de credinta. Insa eu cred in rochii si nu in blugi. Si eu port blugi, dar in masura in care am purtat dintotdeauna, nu in exclusivitate si nu in fiecare zi. Mi se pare ca aceasta restrictie la blugii colanti e ca o molima care nu ucide, ci doar reduce omul la caltabos. Pare un simbol al incorsetarii maselor, al saraciei. Nu ma deranjeaza ca schimbare, asa cum deranjeaza moda pe cei refractari la nou, ci ca uritenie autoimpusa.
In 1656, trei sferturi din populatia orasului Napoli a murit de ciuma. Totusi, unii au scapat, ca altfel nu se povestea. Poate vor exista si supravietuitoare ale blugilor (despre barbati nici nu mai vorbesc, ei se afla intr-o situatie vestimentara dezastruoasa de multe decenii sau secole).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu