Am avut ocazia să urmăresc două concerte astăzi, unul pentru un minut şi jumătate şi altul pentru 30 de secunde. Uneori nu e nevoie de mai mult de o privire pentru a înţelege ceva sau pentru a reţine o scenă pentru tot restul vieţii.
Primul concert era la televizor. Grigore Leşe bruia nişte iranieni, printr-o frază muzicală care a devenit trademark şi pe care o stăpâneşte foarte bine, dar o şi repetă întruna. Îmi venea să-l apuc de vesta minimalistă şi să-l rog să-şi oprească hăuitul măcar pentru o clipă, ca să înţeleg ce cântă oamenii aceia.
Al doilea concert se desfăşura în părculeţul Colţea. Am trecut cu maşina pe bulevard şi astfel am ascultat binecunoscutele note ale unui concert de Bach. Dar pe acolo mai trecea şi o dubiţă cu sirena urlând în plină forţă, acoperind chiar şi vuietul obişnuit al traficului bucureştean, care polua deja concertul. Cum să asculţi muzică barocă în asemenea condiţii? E ca şi când ai face un picnic pe lângă gunoaie. Gusturi româneşti.
Ulterior, m-am documentat şi am aflat că aceste concerte din parcul Colţea fac parte din "Visul unor simfonii de vară", care, according to primarul Negoiţă, "este un festival de muzică clasică care se adresează tuturor iubitorilor de muzică şi cultură". Tot primarul zice, pe site-ul festivalului, fiind la curent probabil cu vreo metodă de trecere în altă dimensiune odată ce ai păşit în parcul Colţea: „Vă invităm să evadaţi din vacarmul cotidian în Parcul Colţea, pentru a ne bucura împreună de armonia şi frumuseţea inegalabilă a muzicii clasice.”
I couldn't, could you?
Primul concert era la televizor. Grigore Leşe bruia nişte iranieni, printr-o frază muzicală care a devenit trademark şi pe care o stăpâneşte foarte bine, dar o şi repetă întruna. Îmi venea să-l apuc de vesta minimalistă şi să-l rog să-şi oprească hăuitul măcar pentru o clipă, ca să înţeleg ce cântă oamenii aceia.
Al doilea concert se desfăşura în părculeţul Colţea. Am trecut cu maşina pe bulevard şi astfel am ascultat binecunoscutele note ale unui concert de Bach. Dar pe acolo mai trecea şi o dubiţă cu sirena urlând în plină forţă, acoperind chiar şi vuietul obişnuit al traficului bucureştean, care polua deja concertul. Cum să asculţi muzică barocă în asemenea condiţii? E ca şi când ai face un picnic pe lângă gunoaie. Gusturi româneşti.
Ulterior, m-am documentat şi am aflat că aceste concerte din parcul Colţea fac parte din "Visul unor simfonii de vară", care, according to primarul Negoiţă, "este un festival de muzică clasică care se adresează tuturor iubitorilor de muzică şi cultură". Tot primarul zice, pe site-ul festivalului, fiind la curent probabil cu vreo metodă de trecere în altă dimensiune odată ce ai păşit în parcul Colţea: „Vă invităm să evadaţi din vacarmul cotidian în Parcul Colţea, pentru a ne bucura împreună de armonia şi frumuseţea inegalabilă a muzicii clasice.”
I couldn't, could you?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu