i

i

marți, 23 februarie 2010

Citate de aur

L-am vazut la H. Putnam si m-am indragostit pe loc de el: "Pe termen lung, toti vom fi morti". Bineinteles ca umorul delicios si siajul filosofic se datoreaza scoaterii din context, dar nu asta presupune metoda obtinerii citatelor de aur? L-a spus John Maynard Keynes, acest mare om, singurul care mi-a ramas la suflet de la teorie economica. De fapt, el a spus "The long run is a misleading guide to current affairs. In the long run we are all dead", in Tratat despre reforma monetara din 1923 si se referea la faptul ca inflatia nu se poate autoregla fara interventia guvernamentala.
Odata cu criza prezenta, se constata o resurgenta a principiilor keynesiene, care propovaduiesc interventia statului in economie.

joi, 18 februarie 2010

Două reţete interbelice

Sos remuladă

Într-o sosieră pui 2 gălbenuşuri de ou crud, torni în ele sare, piper, ceapă, tarhon, un căţel de usturoi, toate tăiate mărunt.
Adaugi, mestecînd mereu, mai întîi cu picătura apoi mai mult, aproape 4 linguri de untdelemn. Faci deoparte o amestecătură de muştar cu castraveciori muraţi în oţet, tăiaţi mărunt, şi de oţet (o lingură) şi o torni în sos mestecînd mereu.

Tort de castane

Fierbeţi 1 kg de castane întregi, le curăţaţi apoi de coajă. Le tocaţi mărunt (cu maşina de tocat sau le treceţi prin sită) cînd sînt încă calde.
Luaţi trei batoane de ciocolată pe care le fierbeţi cu puţină apă. Topiţi 100 g de unt proaspăt şi amestecaţi ciocolata şi castanele la care adăugaţi 4 linguri de zahăr. Luaţi 3 gălbenuşuri de ouă şi un mic pahar cu coniac.
Faceţi puţin caramel într-o formă, puneţi amestecul şi-l ţineţi la răcoare.

luni, 15 februarie 2010

Miss Europa 1929 - episodul 3













Au mai rămas de prezentat zece concurente, însă nu am găsit fotografii pentru două dintre ele. Îmi lipsesc Olanda şi Luxemburg. Pastrez pentru ultimul episod raspunsul la intrebarea "cine a cistigat". Iata azi Missele din Bulgaria, Anglia, Franta si Romania. Desi este vorba de un concurs si intra in functiune automatismele gindirii selective, nu pot sa nu ma opun acestui proces. Toate sint frumoase, alegind doar una, "cea mai", parca le stric si ruinez misterul care le da consistenta.

Lumina unei zile gri

Astăzi zi cîinoasă, întunecoasă, inutilă, care nu lasă urme în memorie. O zi gri, în care ninsoarea apoasă nu s-a oprit nici un moment, iar lipsa de lumină a apăsat pe buna-dispoziţie şi a topit-o. Mi-am pus bocancii ca să pot să navighez în lacurile de la traversări.
Prinţesa era în staţie la autobuz, cu o ţinută sumbră. Un fel de pufoaică bleumarin murdară, pantaloni gri uzi pînă la genunchi, o căciulă îndesată pe ochi şi urme de tăieturi pe faţă. Însă chiar şi într-o astfel de zi de iarnă nenorocită, prin care probabil trece cu greu, într-o stare atît de jalnică şi diferită de cea uzuala inzorzonata din zilele frumoase, în care eleganţa ei de o imaginaţie nelimitată îmi provoacă un zîmbet admirativ, Prinţesa avea un accesoriu şic: învîrtea în mînă o legătură de fundiţe de panglică portocalie. Va supravieţui, deci!

vineri, 12 februarie 2010

The Imaginarium of Doctor Parnassus

Încă de pe vremea cînd era în producţie, The Imaginarium of Doctor Parnassus mi-a sunat teribil de familiar cu un film mut german. După ce l-am văzut la Patria – ce bine că n-a trebuit să mă duc la vreun mall – mi-am dat seama că în afară de atmosfera de foire aux monstres, The Imaginarium... nu prea are multe în comun cu acel film german al cărui titlu nu mi-l amintesc (ma poate ajuta cineva?), în schimb are multe cu cel puţin alte două filme, care se află sigur în cultura cinematografică a realizatorilor săi.

Primul film inspirativ este The Neverending Story sau Die unendliche Geschichte, din 1984, o coproducţie germano-americană, după romanul lui Michael Ende şi regizat de Wolfgang Petersen. Probabil nu multă lume a văzut acest film minunat, pentru toate vîrstele, de o frumuseţe a mesajului, ideilor şi realizării de nivelul memorabilului ET. În această poveste fără sfîrşit, un băieţel reuşeşte să salveze Fantasia, lumea imaginaţiei omeneşti, compusă din visele şi speranţele tuturor, ameninţată să fie înghiţită de Nimic, citind un roman şi dedublîndu-se în eroul din carte, Atreyu. La fel ca Doctorul Parnassus, care trebuia să povestească mereu pentru a susţine lumea, (dupa cum aflam în scena în care levita împreună cu nişte personaje pseudo-călugări-budişti), băieţelul Bastien trebuie să citească şi să creadă în personajele poveştii, pentru ca imaginaţia să existe mai departe, să nu fie nimicită de răul care vrea să controleze oamenii anihilîndu-le puterea de a visa, de a spera, de a idealiza. În Neverending Story forţa răului nu are chip şi nume, ci doar un reprezentant, felina îngrozitoare G’mork. În The Imaginarium.. răul este Diavolul, în outfit clasic, frac negru, mănuşi albe, floare roşie la butonieră.

Doctor Parnassus este o replică din alte materiale, mai high-tech şi mai înzorzonată cu diverse ramuri eteroclite de la filme adunate, a clasicului Doctor Faustus.

The Eternal Sunshine of a Spotless Mind din 2004, cu Kate Winslet şi Jim Carey, este celălalt film din care au germinat unele idei din Imaginarium... Cei doi eroi reuşesc să intre şi să se întîlnească pe teritoriul memoriei, tot un spaţiu virtual unde este posibil să iei diferite înfăţişări, care nu sînt altceva decît propriile amintiri. M-am gîndit la acest film în momentul în care personajul Anton din The Imaginarium... apare în imaginarium deghizat în pitic, adică în imaginea unui alt personaj din film, prezentă şi ea probabil în memoria lui dr. Parnassus. Altă coincidenţă este pătrunderea realităţii din starea de veghe în poveştile derulate în visul Dr. Parnassus, exact ca în Eternal Sunshine.... De fapt ceea ce se întimplă dincolo de oglinda prin care clienţii circului lui Dr. Parnassus trebuie să treacă pentru a trăi clipe minunate este mai mult un vis al Dr. Parnassus, care se modifică în funcţie de stimulii exteriori. (De exemplu, ca atunci cînd e frig in dormitor si visăm că ninge).

Am simţit nevoia să fac analogia cu celelalte filme, din obişnuinţă sau deformaţie profesională, dar şi pentru că Neverending Story e un film excepţional, cu mai puţină publicitate decît Imaginarium.... Mai bine să zic ce rău ne-a părut tuturor ca Heath Ledger a murit, era aşa de drăguţ! Nu-mi vine să cred că nu mai există şi nu mai poate să se transforme, că o să rămînă mereu un tînăr de 28 de ani, captiv în personajele pe care a apucat să le joace. Nici nu ştii pe care să-l preferi, pe el, pe Johnny Depp (care joacă excepţional) sau pe Jude Law? Iar top-modelul Lily Cole este atît de frumoasă, că nici nu mai poate fi sexy, din prea multă perfecţiune.Pe scurt, un film nu prea original, însă decorativ, excepţional vizual şi cu actori frumoşi.

miercuri, 10 februarie 2010

Miss Europa 1929 - episodul 2

7 februarie 1929. Prima editie a concursului Miss Europa, imaginat in decembrie 1928 de catre Maurice de Waleffe, se desfasoara la Opera din Paris. Participa 18 concurente. Din cele 21 de tari invitate, doar trei au respins invitatia de a participa. Astazi continui prezentarea portretelor candidatelor din Rusia, Germania, Iugoslavia si Danemarca.







marți, 9 februarie 2010

Miss Europa 1929 - episodul 1

Azi, candidatele Spaniei, Italiei, Austriei si Elvetiei:
















Candidate la Miss Europa ieri, azi oale si ulcele. Ce destin or fi avut? Cum au trecut ele oare prin al doilea razboi mondial, cum s-au descurcat cu gospodaria lor, au avut nepoti, au fost iubite? Ma fascineaza aceste biete portrete pe hirtia scorojita a unei publicatii de femei, mai putin efemere totusi decit frumusetea acestor domnisoare surprinse pozind fara pic de zimbet (cind s-o fi inventat surisul in fotografii?) si pline de o naturalete care in ziua de azi le-ar expedia direct la respinse.
Parca ma uit printr-un ochean la secretul universului.