Doamna T.

Avînd dificultăţi în alegerea apelativelor de gen, vîrstă şi rang, m-am gîndit să analizez ce cuvinte avem la îndemînă, cum se folosesc ele şi ce îmbunătăţiri pot aduce sistemului. La o privire sintetică, lista din care putem alege este scurtă, precum meniul restaurantelor tradiţionale:

                                   om
femeie                         bărbat          
doamnă                       domn                  
domnişoară
tînără                           tînăr
fată                              băiat
fetiţă                            băieţel
copil                            copil
bebe (fost bebeluş)      bebe (fost bebeluş)
sugar (arhaism)            sugar (arhaism)
bătrînă                         bătrîn
bătrînică                       bătrănel                      
mamaie                        tataie
babă                            moş
pensionară                   pensionar            
cucoană                  
duduie
madamă
muiere
tanti                            nene
persoană                    persoană
cetăţeancă                  cetăţean
individă                       individ
gagică                         gagiu
tipă                             tip
puştoaică                    puşti
adolescentă                adolescent
liceeană                      elev de liceu
         
        Anexa:  denumiri/apelative epitetice
           
hipioată                      hipiot (aproape extinct)
rockeriţă                    rocker
hipsteră                      hipster
cocălăriţă                   cocalar
piţipoancă   
grăsană                      grăsan
vacă                           bou
                                  golan
ţărancă                       ţăran

Titlurile care cuprind o valoare generală nu sînt chiar aşa de independente de vîrstă precum par. "Cetăţeanul" nu are sub 30 de ani, şi nici "persoane" care n-au învăţat să meargă nu apar în conversaţii. "Gagici" octogenare locuiesc doar în discursuri ironice. Nimeni nu se adresează cu "domnişoară" unei necunoscute mai în vîrstă.

Cum aş putea îmbogăţi stilul avînd la îndemînă o colecţie atît de mică? Prin combinaţii. Ia să încerc:
o "mamaie hipioată". Un "tataie cocalar". Un "om domn". O "fată cucoană". O "duduie babă". Îndoielnic...Nu merge decît în cazul apelativelor care vin din categoria modei şi care devin caracterizări ale apelativelor generice.
Categoriile de vîrstă nu se pot combina, asta e clar. Dar nici titlurile din categorii largi, ca cea de sex, cu cele din categorii stilistico-ocupaţionale. Deşi logic unele femei pot fi piţipoance, respectiv toate piţipoancele sînt femei, nu este aşa. O "femeie piţipoancă" nu merge. Femeia nu e generică, are substanţă decentă şi responsabilă. O "tanti bătrînică" nu există, pentru că "tanti" are căciulă de blană, iar "bătrînica" e bună şi poartă basma.
 
Mi-e greu să accept o atît de mică varietate umană. Voi găsi o soluţie. Ba chiar trei. Prima este o generalizare onestă, care elimină implicitul adus de etichete aparent neutre. După cum ştiţi, "gagica" aduce după ea sex-appeal, "baba" o cocoaşă, "domnul" heterosexualitate, iar "persoana" implică lipsa de imaginaţie a naratorului sau preluarea statisticii instituţionale în raportarea la vecinul de coadă la plata impozitelor.
A doua soluţie este utilizarea numelor proprii, pentru o definire lipsită de compromis. Cea de a treia soluţie este refolosirea ingenioasă a titlurilor existente, aşa cum se întîmplă la orele de bricolaj sau în atelierul artistului contemporan. Mai jos puteţi citi exemplele.

Soluţia unu:


Un om îmbrăcat cu fustă lungă şi basma, slab, trecu prin faţa porţii, cu pas mic.
Omul zîmbi şi ochii verzi ca aloe vera i se luminară pentru o clipă.
Omule, vă rog să vă uitaţi în lucrarea dumneavoastră, că vă dau afară din clasă.
Am cunoscut aseară un om mişto în Control.

Soluţia doi:

În biserică erau doar două Mirele şi un Răzvan.
O Valentină se repezi să apuce loc, călcîndu-mă pe pantof.
În curtea liceului era plin de Andrei, Luana, Maria, Maria, Viorica Tudor, George, Alex şi Andreea.
Stimată Georgiana Popescu, vă scriu pentru a vă...


Soluţia trei

Individa încerca de o săptămînă să se dividă la patru.
Cît sugar vrei la cafea?
Dacă fată iar băiat, Sofia rămîne neutilizat.
O bătrînă de mi-ai da, bătrîna ţi-o voi prelua.
Baba baba ba bîigui şi saliva se scurgea pe covor.
În atmosfera rece şi hipsteră a sălii de arme, regele făcea paşi mari, încruntat.
Am vorbit cu persoana cetăţean, care zbura ca un domn.
Tataie bun, tataie drept, tata e tata.

Întrebări grele

Există foarte mulţi oameni care cred că întrebările sînt strict funcţionale şi că au ataşat un răspuns. Cu aceşti oameni dialogul este aproape imposibil, ba mai mult, în loc de dezbaterea pe care vreau să o iniţiez, obţin o punere la punct şi includerea la categoria ignoranţi . Un exemplu m-ar face mai clară: văzând nişte pantofi roşii de lac, mă întreb "oare cum or fi reuşit să-i facă aşa de lucioşi?", vrând astfel doar să dau glas uimirii şi să semnalez admiraţia mea şi persoanei cu care sînt. Aceasta însă, cu toată seriozitatea presărată cu ironic dispreţ, se simte datoare să-mi explice că e un lac aplicat în fabrică, care reflectă lumina.

Întrebările nu se reduc doar la schema nu ştiu-am nevoie de informaţie-întreb-obţin informaţia, aşa cum nici legumele nu îşi reduc varietatea la ardeii olandezi. Mai cresc pe lume şi întrebări retorice, întrebări copilăreşti, întrebări filosofice, întrebări pentru sine, întrbări fără răspuns, tot acest registru care iniţiează plăcerea de a observa lumea şi a se minuna, şi care nu intră în schema de mai sus.

Pentru astăzi, mă întreb: de ce toţi chelnerii au talie de viespe?

Ştiu cel puţin trei persoane care mi-ar spune că nu trebuie să generalizez, că unii sînt graşi, şi că dacă am văzut câţiva aşa nu înseamnă că sînt toţi (la City Grill de exemplu, pe Lipscani, e o bună populaţie de chelneri traşi prin strecurătoare, impresionant de şcoliţi. În plus, e un loc bun de adus străini care vă vizitează, au mici buni). Mai ştiu o persoană care ar veni sigur cu inaptul răspuns, de care chiar mă pot lipsi, "pentru că aleargă mult, toată ziua".

Pe de altă parte, o situaţie colaterală este cea a întrebărilor care aşteaptă un răspuns, dar pe care oamenii nu îndrăznesc să le pună, de teamă să nu se facă de râs. Nu ştiu de ce, numai copiii au voie să întrebe orice, la spre amuzamentul mamelor extaziate. Dacă un adult întreabă de ce sânt guguştiucii gri este considerat prost.

Un proverb aşa zis chinez spune că "cel care întreabă este prost cinci minute, pe când cel care nu întreabă rămâne prost toată viaţa". Ce mult îi admir pe spectatorii sau participanţii la evenimente, pe elevii care îndrăznesc să rostească acea întrebare simplă, care în secret stă pe buzele tuturor, dar care nu se face să fie pusă. "Ce reprezintă sculptura asta, de ce i-aţi pus pene?" "Când filmaţi vă gândeaţi la ceva, sau manevraţi camera aşa, într-o doară?" "De unde aţi avut bani să produceţi filmul, dacă ziceţi că lucraţi doar din pasiune?" Şi totuşi, cum vă menţineţi talia aceasta pentru care v-ar invidia orice model, lucrând toată ziua cu mici şi bere?"