Biblioteca Centrală Universitară -sediul central- era un colţişor din Bucureşti şi din lume unde îmi făcea mare plăcere să merg, să citesc, să lucrez si să beau o cafea. Sălile sunt luminoase şi verdurate, iar prin tavanul se sticlă se văd norii de pe cer. Bufetul de acolo mi se părea cel mai plăcut loc monden, unde într-adevăr puteai să stai la o cafea sau un senviş şi să discuţi, nederanjat de muzici sau preturi mari. Populat de persoane deosebite, în majoritate studenţi, eleganţi, interesanţi, de fapt singura cafenea autentica din oraş. Au fost zile foarte rodnice din viaţa mea, seri la rînd în care am descoperit cu ochii măriţi şi zîmbind de plăcere cărţi din vechea colecţie a Fundaţiei Carol, sau am scris tot felul de poveşti şi monografii, sau am discutat cu oameni cunoscuţi.
Toate acestea ”trebuiau” să aibă un sfîrşit, aşa cum toate lucrurile au sfîrşit în România. (din cauza fenomenului, de cîte ori merg prin străinătate mă apropii cu neîncredere de instituţiile, obiectele sau tonomatele care funcţionează de zeci de ani, sau care funcţionează tout court.) La noi, numerele de telefon nu mai sunt valabile, cărţile de vizită expiră, barurile închid uşile definitiv după un sezon, restaurantele noi funcţionează doar o vară, muzeele nu mai sunt accesibile publicului, facultăţile se desfiinţează, peşterile se blocheză, podurile se ridică, lacurile seacă, nu mai era ce a fost sau nu mai era acolo sau nu l-am mai găsit.
Toate acestea ”trebuiau” să aibă un sfîrşit, aşa cum toate lucrurile au sfîrşit în România. (din cauza fenomenului, de cîte ori merg prin străinătate mă apropii cu neîncredere de instituţiile, obiectele sau tonomatele care funcţionează de zeci de ani, sau care funcţionează tout court.) La noi, numerele de telefon nu mai sunt valabile, cărţile de vizită expiră, barurile închid uşile definitiv după un sezon, restaurantele noi funcţionează doar o vară, muzeele nu mai sunt accesibile publicului, facultăţile se desfiinţează, peşterile se blocheză, podurile se ridică, lacurile seacă, nu mai era ce a fost sau nu mai era acolo sau nu l-am mai găsit.
Deci! Biblioteca bcu funcţiona după un program decent, deşi nu occidental, fiind deschisă zilnic de la 8 la 20, iar duminica de la 8 la 14. Bufetul era deschis între aceleaşi ore, deşi oficial doar pînă la 19. Clădirea nu are ferestre şi este prevăzută cu sistem de aerisire, care funcţiona, însă doar pe ventilaţie, răcirea nefiind activată niciodată, deşi este posibilă şi prevăzută.
Vara asta a început declinul. Între 16 iulie şi 16 august bcu a suferit o gravă închidere pe perioada vacanţei. Nu avea să îşi mai revină niciodată. La deschidere programul este 9 – 17, în weekend închis, iar cărţi nu se mai pot cere decît pînă la ora 16. Bufetul se închide tot la 16. Sînt deschise doar 3 săli din 7, iar ventilaţia nu funcţionează deloc, atmosfera este sufocantă şi sălile deschise sînt pline ochi. În concluzie, un cetăţean care merge la serviciu nu are nici o şansă de a frecventa biblioteca, un student care se trezeşte tîrziu mai bine o lasă baltă, iar eu sunt atît de tristă.
Vara asta a început declinul. Între 16 iulie şi 16 august bcu a suferit o gravă închidere pe perioada vacanţei. Nu avea să îşi mai revină niciodată. La deschidere programul este 9 – 17, în weekend închis, iar cărţi nu se mai pot cere decît pînă la ora 16. Bufetul se închide tot la 16. Sînt deschise doar 3 săli din 7, iar ventilaţia nu funcţionează deloc, atmosfera este sufocantă şi sălile deschise sînt pline ochi. În concluzie, un cetăţean care merge la serviciu nu are nici o şansă de a frecventa biblioteca, un student care se trezeşte tîrziu mai bine o lasă baltă, iar eu sunt atît de tristă.
