Craciun fericit in Bavaria

Zapada mare si liniste. Pasarele colorate mai trec iute dinspre padure. Ninge. De pe geam se vad dealuri, case pastelate si paduri. In geamuri sint lumini, trecatorii se saluta si dau zapada.

Oraselul vechi de o mie de ani era populat azi doar cu oameni binevoitori care mergeau la biserica, unde am fost si noi si am ascultat concertul si slujba. Era plin.

Atmosfera este de turta dulce.

La multi ani, va doresc sarbatori fericite!

Proces verbal

Citesc aceasta piesa de literatura postala si ma minunez:

"Întocmit de FPC pachete mici la expediţia primită de la...la data...adresată...expeditor ...destinatar...

S-au constatat următoarele: CN22 anunţă căci are cosmetice. La inventarierea coletului în prezenţa organului vamal s-au constatat următoarele: un parfum Le temps d’une fete (folosit) se îndrumă la destinatar în greutate de 0,202 kg."

Corespondenta simplă trimisă în/din Europa ajunge în trei zile la destinatar, iar în/din America în 6 zile. Însă, dacă acestă corespondenţă conţine ceva mai mult de o scrisoare şi se încadrează astfel la „pachete mici”, atunci va ajunge la destinatarul din România în 3 săptămâni. Cu ce se ocupă pachetul din momentul în care ajunge la vamă şi până când este ridicat de la poştă de destinatar? Zace prin oficii poştale.
Exemplu: am trimis un pachet mic in Germania joi, iar luni destinatarul m-a sunat sa imi multmeasca. La randul meu am asteptat sa primesc un "pachet mic" din Germania, continind mostre cosmetice. Dupa cum am dedus din datele stampilelor postale, pachetul a calatorit trei zile si apoi a trenat prin depozite inca doua saptamini.

Traficul din Bucureşti

Stau în staţie la 301 şi privesc maşinile care trec. Am timp berechet pentru asta, un sfert de oră a trecut deja. În jur, locul e pustiu, la stăvilar la Herăstrău. Adică e pustiu de oameni, el fiind intens populat de păsări şi copaci.

90% din maşini au un singur pasager, şoferul însuşi. Restul au doi pasageri, un el şi o ea de obicei, sau părintele la volan şi copilul in spate. Majoritatea vehiculelor sunt masini de calibru mare, multe sunt 4x4, BMW, Land Rover, Nissan.

În sfarşit, apare si autobuzul mult visat. Ploaia îngheţată m-a cam cristalizat. Nu e foarte aglomerat, pentru ca nu e oră de virf pentru pietoni. Număr pasagerii, sintem 40. De la stăvilar pînă la Piaţa Charles de Gaulle ne târâim în traficul compact, care curge liniar, fără întreruperi. Număr automobilele care ne despart de intersecţie: sint 27. Asta înseamnă că pe lungimea staţiei de autobuz se înşiruie maxim 35 de automobile, cu vreo 45 de pasageri. În autobuz la orele de vârf pot fi 80 de pasageri, iar într-un tramvai şi mai mulţi.

Ce cheltuială de benzină şi timp, pentru o miză atât de mică! Vorba lui Panait Istrati, omenire, proastă mai eşti.

Dictionar de intrari 7

Intrarea Pristolului. Pozele sunt din noiembrie, va aduceti aminte ce cald a fost, nu? Pe o latura a intrarii se remarca biserica Sf. Stefan, cu linistea ei si trandafirii toti albi-verzui. In inima intrarii este o cladire modern art, care pare sa fie cauza crearii acestei intrari. Cineva acolo jos te iubeste si de interes cultural Fundatia Calea Victoriei.

Ice day

A fost o lume de sticla. Acum s-a topit, dar unii isi mai aduc aminte. Chiar inainte sa fac pozele, un domn s-a oprit si a atins cu uimire frunzele, zabovind vreo doua minute in fata minunatiei. In rest, autistii de fiecare zi. Cred ca daca ar ateriza un ozn in intersectie la noi, lumea ar continua sa alerge dupa tramvai sau sa mearga.

web-cam live at the other end of the world

Hobby-ul saptamanii sunt webcamerele live din diferite orase ale lumii. Pana acum le-am ignorat, dar asa de cand m-a rugat cineva sa ies putin sa ma vada de la mare departare pe camera live pe care o avem chiar aici in intersectie, imi place sa ma uit sa vad cum e vremea in locuri in care nu pot ajunge. Probabil din cauza sedentarismului provocat de criza financiara.

Prima placere a fost live-streamul din Mykonos. Cunosteam de asta vara fiecare detaliu al micului golf si mi s-a parut sfasietor sa vad pacea de acum, apusul linistit, marea bleu-argintie. Sa stau si sa privesc de-a lungul zilei acest du-te vino al oamenilor, sa admir miscarea lor browniana. M-a intrigat mereu intensa activitate desfasurata in Grecia chiar si pe insulite mici unde pare sa nu mai fie nimic nou de zis sau de facut.

Azi cel mai mult imi place portul din Helsinki. Cerul plumburiu- roz, zapada pe monumentele sumbre de piatra, vapoarele, atmosfera nordica de poveste. Imi place iarna, pentru activitatea intensa meteorologica. Iarna se deschide stagiunea la spectacole rare de ninsoare, de transformare a obiectelor in sticla, de ceruri impecabile dupa o noapte de viscol, de gerulete cu scart dimineata si alte minuni.

Azi serbam iar victoria

Nici nu-mi vine sa cred ca iar e 1 Decembrie. Si totusi iar este si sint in acelasi loc, la acelasi balcon de bloc nenorocit. Anul acesta s-a remarcat prin vreme urita, ploaie, polei, oameni putini, ambuteiaj minim si parca niste tancuri noi. Saracacios. Dar patriotii nu au lipsit, ba chiar un cetatean aflat in balcon la etajul 1 a salutat trupele fluturind din mina ca un anumit personaj istoric de trista nostalgie si i-a explicat baietelului de linga el, probabil, ce mindra e armata romana.