Mă fascinează dimensiunile curţilor de odinioară. Locuitorii bucureşteni nu se zgârceau cu întinderea terenurilor şi acareturilor, mai ales când erau bogaţi. Chiar dacă locuinţa era modestă, curtea se întindea liber, poate chiar îngloba o livadă,o vie, sau o pădurice.
Acum, casele devin mai mari, parcă sugând din spaţiul curţii şi crescând, astfel hrănite, pe verticală, pe orizontală, în număr de camere, în porţi, balcoane şi camere de luat vederi.
Mai putem surprinde curţi mari în căteva locuri. Pe strada Justiţiei, ne facem o idee despre dragostea de natură a oamenilor de altadata aruncând o privire spre tăpşanul unei case semi-locuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu