Soare melancolic

Just a sunny day, I wanna spend it alone, by the river in green, silvery tone.

Soarele melancolic de septembrie, lumina dură de argint, uscăciunea foşnitoare şi calmul activităţilor de pescuit contrastând cu foiala urbană ne întâmpină pe malul Dâmboviţei în zilele astea de început de an şcolar.

Lunch

Pe la unşpe jumate, într-un bloc la etajul şapte, o mamă începe să îi dea copilului de mîncare.
Linguriţa specială de plastic special scoate un terci special din păhărelul special de plastic special. Probabil e vorba de legume punctate de ardei şi carne fiartă, toate atent selecţionate din surse sigure. Televizorul lcd merge, dar nu reuşeşte să acopere huruitul provenit de la montarea a zeci de termopane în bloc, în cadrul acţiunii reabilitarea termică prin asfixiere. Copilul stă în scaunul special de hrănit prichindei.

Ceva mai încolo, pe la doişpe jumate, pe trotuarul care formează împreună cu un hol de casă un fel de locuinţă, o altă mamă se apretează să îi dea copilului de mîncare. O linguriţă obişnuită  scoate dintr-o tigăiţă de metal veche un terci în care se recunosc mere şi prietenii lor biscuiţi. Atât mama, cît şi copilul stau în picioare în mijlocul sufrageriei open-air, adică pe trotuar. La un moment dat, mama se aşează pe canapeluţa făcută dintr-o bordură veche de granit, salvată sub formă de piesă de mobilier atunci când a fost evacuată de către bordurile de ciment.

Povestea se bazează pe fapte reale.

Doamna T.

Avînd dificultăţi în alegerea apelativelor de gen, vîrstă şi rang, m-am gîndit să analizez ce cuvinte avem la îndemînă, cum se folosesc ele şi ce îmbunătăţiri pot aduce sistemului. La o privire sintetică, lista din care putem alege este scurtă, precum meniul restaurantelor tradiţionale:

                                   om
femeie                         bărbat          
doamnă                       domn                  
domnişoară
tînără                           tînăr
fată                              băiat
fetiţă                            băieţel
copil                            copil
bebe (fost bebeluş)      bebe (fost bebeluş)
sugar (arhaism)            sugar (arhaism)
bătrînă                         bătrîn
bătrînică                       bătrănel                      
mamaie                        tataie
babă                            moş
pensionară                   pensionar            
cucoană                  
duduie
madamă
muiere
tanti                            nene
persoană                    persoană
cetăţeancă                  cetăţean
individă                       individ
gagică                         gagiu
tipă                             tip
puştoaică                    puşti
adolescentă                adolescent
liceeană                      elev de liceu
         
        Anexa:  denumiri/apelative epitetice
           
hipioată                      hipiot (aproape extinct)
rockeriţă                    rocker
hipsteră                      hipster
cocălăriţă                   cocalar
piţipoancă   
grăsană                      grăsan
vacă                           bou
                                  golan
ţărancă                       ţăran

Titlurile care cuprind o valoare generală nu sînt chiar aşa de independente de vîrstă precum par. "Cetăţeanul" nu are sub 30 de ani, şi nici "persoane" care n-au învăţat să meargă nu apar în conversaţii. "Gagici" octogenare locuiesc doar în discursuri ironice. Nimeni nu se adresează cu "domnişoară" unei necunoscute mai în vîrstă.

Cum aş putea îmbogăţi stilul avînd la îndemînă o colecţie atît de mică? Prin combinaţii. Ia să încerc:
o "mamaie hipioată". Un "tataie cocalar". Un "om domn". O "fată cucoană". O "duduie babă". Îndoielnic...Nu merge decît în cazul apelativelor care vin din categoria modei şi care devin caracterizări ale apelativelor generice.
Categoriile de vîrstă nu se pot combina, asta e clar. Dar nici titlurile din categorii largi, ca cea de sex, cu cele din categorii stilistico-ocupaţionale. Deşi logic unele femei pot fi piţipoance, respectiv toate piţipoancele sînt femei, nu este aşa. O "femeie piţipoancă" nu merge. Femeia nu e generică, are substanţă decentă şi responsabilă. O "tanti bătrînică" nu există, pentru că "tanti" are căciulă de blană, iar "bătrînica" e bună şi poartă basma.
 
Mi-e greu să accept o atît de mică varietate umană. Voi găsi o soluţie. Ba chiar trei. Prima este o generalizare onestă, care elimină implicitul adus de etichete aparent neutre. După cum ştiţi, "gagica" aduce după ea sex-appeal, "baba" o cocoaşă, "domnul" heterosexualitate, iar "persoana" implică lipsa de imaginaţie a naratorului sau preluarea statisticii instituţionale în raportarea la vecinul de coadă la plata impozitelor.
A doua soluţie este utilizarea numelor proprii, pentru o definire lipsită de compromis. Cea de a treia soluţie este refolosirea ingenioasă a titlurilor existente, aşa cum se întîmplă la orele de bricolaj sau în atelierul artistului contemporan. Mai jos puteţi citi exemplele.

Soluţia unu:


Un om îmbrăcat cu fustă lungă şi basma, slab, trecu prin faţa porţii, cu pas mic.
Omul zîmbi şi ochii verzi ca aloe vera i se luminară pentru o clipă.
Omule, vă rog să vă uitaţi în lucrarea dumneavoastră, că vă dau afară din clasă.
Am cunoscut aseară un om mişto în Control.

Soluţia doi:

În biserică erau doar două Mirele şi un Răzvan.
O Valentină se repezi să apuce loc, călcîndu-mă pe pantof.
În curtea liceului era plin de Andrei, Luana, Maria, Maria, Viorica Tudor, George, Alex şi Andreea.
Stimată Georgiana Popescu, vă scriu pentru a vă...


Soluţia trei

Individa încerca de o săptămînă să se dividă la patru.
Cît sugar vrei la cafea?
Dacă fată iar băiat, Sofia rămîne neutilizat.
O bătrînă de mi-ai da, bătrîna ţi-o voi prelua.
Baba baba ba bîigui şi saliva se scurgea pe covor.
În atmosfera rece şi hipsteră a sălii de arme, regele făcea paşi mari, încruntat.
Am vorbit cu persoana cetăţean, care zbura ca un domn.
Tataie bun, tataie drept, tata e tata.

Preocupări

În metrou, o domnişoară care parcă era o păpuşică uitată de Gingis Han pe meleagurile noastre citea cu încîntare "Ridicarea căsătoriei la rangul de taină", de Părintele Arsenie Boca. Gura ei mică şi frumoasă zîmbea uşor. Alături de ea, o doamnă înfofolită nu prea a apucat să parcurgă multe pagini din "Dragoste în vremea holerei", de Marquez.
La Radu Vodă, un călugăr vorbea în germană cu o mireană.
Pe o stradă, dintr-o maşină de Mehedinţi care căuta un loc de parcare bubuia un concert de pian.