“Vezi că m-a sunat Carolică, mi-a zis că dacă-l prinde pe ăla, îl defigurează. Ce?, nu ştiu dacă el singur sau cu cineva. Aşa a zis. Eu acuma, ca să vorbesc la mişto, nu zic ce intenţii are ăla, da’ el aşa mi-a zis. Eu tot vreau să fiu cu tine împreună, da’ el ce ţi-a zis?”
“Păi nu copiam şi înainte? copiam şi la chimie şi la biologie şi la istorie şi la matematică şi la română.”
O voce: “Nu vă supăraţi, ştiţi unde este spitalul militar” – un buchet de liliac – gîndurile mele: “El traversează acum bulevardul sau bea ceai şi de ce oi fi coborît eu aici la Witting cînd mai e de mers o grămadă pe jos” – o femeie care adineauri era lîngă buchetul de liliac şi acum este lîngă genunchii mei. Încerc să fac ceva dar mîinile nu se mişcă, muşchii nu se încordează, nu înţeleg de ce nu o pot ridica. Mă dumiresc: “Piciorul femeii este prins pînă la pulpă într-o gaură de stîlp din asfalt”. Cu greu şi cu ajutoul meu firav îşi extrage piciorul zgîriat. Nu zice nimic, se scutură, traversăm, nu zice nimic, îi arăt pe unde să meargă, pleacă, nu zice nimic.
“O să îi mănînce pe toţi românii, tigrii, lei, elefanţii, le e aşa o foame, să vedeţi cum o să-i mănînce.”
Un băiat cu tricou alb cu mîneci lungi şi model din paiete pe piept şi pantaloni albi de coton, împreună cu alt băiat de aceeaşi vîrstă, la fel de impacienţi şi grăbiţi: “Cine iubeşte e cel mai prost.”
“Păi nu copiam şi înainte? copiam şi la chimie şi la biologie şi la istorie şi la matematică şi la română.”
O voce: “Nu vă supăraţi, ştiţi unde este spitalul militar” – un buchet de liliac – gîndurile mele: “El traversează acum bulevardul sau bea ceai şi de ce oi fi coborît eu aici la Witting cînd mai e de mers o grămadă pe jos” – o femeie care adineauri era lîngă buchetul de liliac şi acum este lîngă genunchii mei. Încerc să fac ceva dar mîinile nu se mişcă, muşchii nu se încordează, nu înţeleg de ce nu o pot ridica. Mă dumiresc: “Piciorul femeii este prins pînă la pulpă într-o gaură de stîlp din asfalt”. Cu greu şi cu ajutoul meu firav îşi extrage piciorul zgîriat. Nu zice nimic, se scutură, traversăm, nu zice nimic, îi arăt pe unde să meargă, pleacă, nu zice nimic.
“O să îi mănînce pe toţi românii, tigrii, lei, elefanţii, le e aşa o foame, să vedeţi cum o să-i mănînce.”
Un băiat cu tricou alb cu mîneci lungi şi model din paiete pe piept şi pantaloni albi de coton, împreună cu alt băiat de aceeaşi vîrstă, la fel de impacienţi şi grăbiţi: “Cine iubeşte e cel mai prost.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu