Am vrut să scap un pic de caldarîmul încins bucureştean şi m-am îndreptat spre iubita mea Sinaia. M-am îmbrăcat elegant şi am plecat la gară .
Din cele treizeci de ghişee de casă, nu funcţionau decît trei în momentul în care m-am repezit să-mi iau bilet. Unele ghişee erau momentan închise, altele erau închise nelimitat, o bună parte erau închise de tot, şi vreo şase erau aparent deschise, dar nici o casieră nu se zărea, fiind practic închise.
După un mic moment de resemnare, am hotărît să plec totuşi la Sinaia, ca să iau gura de aer dorită. Stînd voioasă la coadă, am vrut să văd părţile bune şi să alung ca pe ţînţari gîndurile întunecate şi criticile. Cînd casiera m-a trimis la covrigi să schimb, că nu avea rest, am zîmbit. Am aşteptat cele două ore prin magazine şi citind la McDo. În cele din urmă, trenul intercity de 51 de lei pînă la Sinaia a sosit la peron! Cu o cafeluţă firbinte m-am îndreptat spre vagon. Deodată, am observat călătorii aşteptînd dărîmaţi şi mizeri pe scheletele metalice ale fostelor scaune, smulse cu sălbăticie, petele lăsate de diferite scursuri, gunoaiele în mormane şi m-am simţit ca o anacronică voiajoare descinzînd cu tocuri şi pălărie antebelice în cine ştie ce cotlon noroios de suburbie contemporană.
Călătoria cu trenul, atît de elegantă odinioară, se rezumă acum la o corvoadă, fie la o chinuitoare experienţă a jegului, fie a lipsei de educaţie. Pe vremea cînd încă mai circula cu trenul, bunica mea se îmbrăca la patru ace şi intra în compartiment ca într-o ceainărie. Saluta pe toată lumea şi considera politicos să converseze cu vecinii de banchetă despre vreme sau destinaţie. Rămînea nedumerită cînd mitocanii nu catadicseau să mormăie nici măcar un salut. Era născută în 1914...Avea deja optzeci de ani prin '94, de cînd datează amintirile mele, dar nu s-ar fi tolănit nicicum pe banchetă şi nu ar fi mîncat în ruptul capului în tren.
Sinaia nu m-a dezamăgit, era proaspătă şi liniştită. În parc se pregăteau focuri de artificii. În ciuda secetei, erau şi brînduşe de toamnă sub castanii închirciţi de uscăciune de la Peleş, erau şi izvoare şi susurul Pelişorului, flori cosmo şi nori răcoroşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu