Este un război tacit şi îndîrjit, cu reguli neştiute şi armate inegale, de natură moleculară. Se duce pe toate fronturile. Pe frontul din baie au loc cele mai mari dezastre şi pierderi de vieţi olfactive. Eu pun în joc beţişoare de nag champa, săpun delicat de Alep, şampon cu miros de frăguţe, iar ei iahnie de fasole stricată aruncată în veceu, cîrpe slinoase fierte şi detergent economic, utilizat cu largheţe în cantităţi kilogramice.
Pe frontul din bucătărie, încerc să ţin piept prăjelilor de rîntaş, verzii călite şi diferitelor fierturi neidentificate, cu detaşamente de supe-creme de morcovi cu coriandru, prăjituri cu ciocolată sau orez basmati cu nucşoară, stafide şi turmeric. Eu cu ceaiul de iasomie, ei cu peştele prăjit prost. Eu cu croasanţi de casă, ei cu chiftele din carne fezandată şi multă ceapă, prăjite agresiv în ulei refolosit. Eu cu cafea proaspăt măcinată de la Keşkerian şi cartofi la cuptor cu ardei şi morcovi, ei cu cartofi prăjiţi. Odată, totuşi, luptătorii mei de elită de pîine proaspătă de casă au obţinut o victorie răsunătoare asupra unei ciorbe nefireşti din leuştean, rîntaş şi oase.
Pe fronturile din sufragerie şi dormitor populaţia civilă de parfum Gaultier, de mobilă veche de lemn în care s-a păstrat pudră Caron antebelică, levănţică şi dulceaţă, şi de ceai masala este repetat oropsită şi persecutată de trupe de gherilă de fum de eşapament, de metal încins de bormaşină şi de ocazionale putori vetuste ieşite din apartamente neîngrijite.
Ieri seara tîrziu, cînd credeam că forţele întunecate s-au retras în faţa televizoarelor, imperiul a atacat generalizat, prin surprindere, cu un fum pătrunzător de friptură arsă probabil scrum. Mişelul invadase trei etaje, m-a urmărit pe palier, cînd veneam acasă şi m-a lovit pe la spate, intrînd înaintea mea în apartament. Am închis repede poarta cetăţii, dar fumul intra deja prin ferestrele lăsate deschise, dintr-o greşeală de apărare. Am evitat la mustaţă cucerirea, retrăgîndu-mi sufletul în baie, unde printr-un noroc se păstrase aer curat.
Deocamdată e pace, dar cine ştie ce ni se pregăteşte prin cotloanele blocului? Lupta continuă.
Pe frontul din bucătărie, încerc să ţin piept prăjelilor de rîntaş, verzii călite şi diferitelor fierturi neidentificate, cu detaşamente de supe-creme de morcovi cu coriandru, prăjituri cu ciocolată sau orez basmati cu nucşoară, stafide şi turmeric. Eu cu ceaiul de iasomie, ei cu peştele prăjit prost. Eu cu croasanţi de casă, ei cu chiftele din carne fezandată şi multă ceapă, prăjite agresiv în ulei refolosit. Eu cu cafea proaspăt măcinată de la Keşkerian şi cartofi la cuptor cu ardei şi morcovi, ei cu cartofi prăjiţi. Odată, totuşi, luptătorii mei de elită de pîine proaspătă de casă au obţinut o victorie răsunătoare asupra unei ciorbe nefireşti din leuştean, rîntaş şi oase.
Pe fronturile din sufragerie şi dormitor populaţia civilă de parfum Gaultier, de mobilă veche de lemn în care s-a păstrat pudră Caron antebelică, levănţică şi dulceaţă, şi de ceai masala este repetat oropsită şi persecutată de trupe de gherilă de fum de eşapament, de metal încins de bormaşină şi de ocazionale putori vetuste ieşite din apartamente neîngrijite.
Ieri seara tîrziu, cînd credeam că forţele întunecate s-au retras în faţa televizoarelor, imperiul a atacat generalizat, prin surprindere, cu un fum pătrunzător de friptură arsă probabil scrum. Mişelul invadase trei etaje, m-a urmărit pe palier, cînd veneam acasă şi m-a lovit pe la spate, intrînd înaintea mea în apartament. Am închis repede poarta cetăţii, dar fumul intra deja prin ferestrele lăsate deschise, dintr-o greşeală de apărare. Am evitat la mustaţă cucerirea, retrăgîndu-mi sufletul în baie, unde printr-un noroc se păstrase aer curat.
Deocamdată e pace, dar cine ştie ce ni se pregăteşte prin cotloanele blocului? Lupta continuă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu