Si iar şi iar dispreţ faţă de cumpărători

Incredibil, neverosimil, inexplicabil, revoltător. Am fost aproape dată afară dintr-un magazin Plafar pentru că nu am avut mărunt la cumpărarea unui ceai de levănţică. La Plafar MV, aflat pe bulevardul Ion Mihalache no. 38, vînzătoarea mi-a arătat încă o dată dispreţul rezervat clienţilor în Romania. De fiecare dată cînd am cumpărat de la acest Plafar MV, mi s-a solicitat pe un ton acru “mărunt că nu am să vă dau rest”. În trecut am făcut rost de mărunt, însă astăzi n-am mai avut puterea de a accepta această obrăznicie prezentă în 99% din magazinele din România, chiar şi în cele cu dever enorm, respectiv Mega Image sau Angst.
Ceaiul costa 3 lei. La vederea bancnotei de 100 de lei pe care i-am întins-o, vînzătoarea s-a simţit ofensată şi fără putinţă de negociere a zis că nu are rest. Mi-a zis să mă duc la Mega Image să schimb, în timp ce punea ceaiul la loc în raft (nici nu apucasem să zic ceva). I-am răspuns că nu schimb şi că nu mai cumpăr nimic. “Nu mai cumpăraţi”, a zis cu dispreţ. “Dacă stau la fiecare client pentru 3 lei să”…Mi s-a făcut rău. I-am spus să pună un afiş la intrare, prin care clienţii care nu au mărunt sau care cumpără doar ceaiuri de 3 lei sînt rugaţi să plece şi i-am spus că nu mai calc niciodată în magazin. Mi-a strigat cu scîrbă că n-am decît să nu mai vin. Celelalte două vînzătoare prezente în magazin nu au avut nici o reacţie.

Unde trăiesc? Este o farsă sinistră? Sînt oamenii atacaţi de o ciupercă otrăvitoare în ţara asta, un parazit care le macină creierul şi orice urmă de umanitate? Vînzătoarea îmi dispreţuieşte banii şi o doare fix în cur dacă mă jigneşte sau dacă vinde sau nu ceva.

Nu ştiu ce hram poartă acel Plafar, dacă e un butic privat sau unul în regie autonomă, şi nu are nici prea mare importanţă, pentru că scene asemănătoare am trăit atît în mici magazine private, unde patronul personal s-a răţoit la mine, cît şi în supermarketuri, unde vînzătorul este un fel de piuliţă într-o maşinărie îngrozitoare de dispreţuit oameni.