Ieri mi-am cumpărat un buchet de violete, de la o băbuţă care mereu vinde în acelaşi loc flori de sezon. Ma uimeşte prezenţa ei pe trotuarul din Piaţa Victoriei, ţinînd în mînă şi într-un coş ba maci, ba ghiocei, ba crocus.
Am trecut în grabă pe lîngă ea, însă culoarea indescriptibila si ireproductibila a acelor flori m-a tras înapoi cu o forţă de vibraţie imensă. Violete proaspete, înfăşurate în trei frunze crude. Le-am purtat cu mine în mînă peste tot. Lumea se uita fascinată la ele, atrăgeam toate privirile. O doamnă mi-a spus că la Buzău se numesc colţunaşi şi dacă îi mănînci pe primii apăruţi vei avea noroc.
N-am avut unde să le pun în apă, fiind toată dimineaţa pe drumuri. După cîteva ore şi-au pierdut în mod ciudat intensitatea culorii, deşi nu s-au ofilit…
Am trecut în grabă pe lîngă ea, însă culoarea indescriptibila si ireproductibila a acelor flori m-a tras înapoi cu o forţă de vibraţie imensă. Violete proaspete, înfăşurate în trei frunze crude. Le-am purtat cu mine în mînă peste tot. Lumea se uita fascinată la ele, atrăgeam toate privirile. O doamnă mi-a spus că la Buzău se numesc colţunaşi şi dacă îi mănînci pe primii apăruţi vei avea noroc.
N-am avut unde să le pun în apă, fiind toată dimineaţa pe drumuri. După cîteva ore şi-au pierdut în mod ciudat intensitatea culorii, deşi nu s-au ofilit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu