Aseară am văzut Fight Club şi mi-a plăcut foarte mult. Este unul din filmele pe care evitam sa le văd, din cauză că le credeam cu totul altceva decât sunt. Şi ce film pierdusem! ce umor, ce muzică, ce regie, Brad Pitt care arăta ca un puşti, deşi avea deja 36 de ani. M-a distrat faptul că eroul principal, un funcţionar frustrat de viaţa monotonă fără sens a omului modern (Edward Norton, care joacă superb rolul) zice "I had become a slave of the Ikea nesting syndrome", şi am văzut asta tocmai în ziua în care am scris despre Ikea. Filmul este din 1999, deci Ikea înca de acum 12 ani (cel puţin) avea aceeaşi marfă şi producea aceleaşi canapele albe şi aceleaşi boluri de sticlă şi lampadare de hîrtie şi bineînţeles lansa aceeaşi manie a interioarelor epurate şi a consumerismului în materie de mobilă.
Mi-a plăcut mult cum filmul da viaţă melodiilor "Where is my mind", Pixies (1988) si "Song 2" Blur (1997).
I am sure this post
RăspundețiȘtergerehas touched all the internet users, its really really fastidious piece of writing
on
building up new weblog.
Here is my page :: www.Blackpeoplemeet.com
These are in fact wonderful ideas
RăspundețiȘtergerein regarding blogging.
You have touched some nice things
here. Any way keep up wrinting.
Visit my page life settlement policies
Saved as a favorite, I really like your website!
RăspundețiȘtergereFeel free to surf to my website - maneater