i

i

marți, 11 ianuarie 2011

Dezolant 2011. Demolari in Bucuresti







Intr-o seara de iarna, pe strada Berzei din orasul Bucuresti un om cara niste scanduri, pe care le-a recuperat dintr-o casa sortita demolarii.

Gropi adinci si mormane de pamint nu pot fi disimulate de zapada. Singurele lumini sint cele ale felinarelor galben chioare. Ferestrele caselor odinioara locuite sint oarbe. Un teren viran indica lipsa unei case foarte mari. La casa de pe colt, gauri hidoase se casca in locul ferestrelor calde in care zimbeau orhidee, pe care mi le amintesc precis.

La ce au folosit aceste demolari in prag de iarna? La ora la care pe strazile oraselor europene se plimba cetateni, cafenelele frumos mirositoare ii intimpina cu agitatie, iar geamurile impodobite cu lumini stralucesc ademenitor, pe Berzei se reediteaza atmosfera dezolanta a demolarilor ceausiste, a noroaielor si gropilor cu aspect post-conflagrational. O mizerie trista, o dicatatura a ignorantei.

Cei care mai cred in modernizare si fluidizare, in necesitatea sacrificarii unui cartier intreg pentru o sosea mai lata, nu au pasit in viata lor in afara granitelor Romaniei sau nu au nici o bruma de educatie. Ei nu au auzit de tramvaie moderne, care circula cu mare frecventa si in care este o placere sa te urci, nici de faptul ca in Copenhaga masina mai folosesc doar imigrantii arabi, care isi vad in sfirsit implinit visul de a epata.

In orice caz, dincolo de utilitatea discutabila a proiectului sta decizia si puterea de a demola case bune, locuite, cu valoare de patrimoniu, si nu una, ci un cartier intreg. Acest lucru nu se putea intimpla nicaieri altundeva in Europa.

3 comentarii:

  1. PACAT! CE PACAT, DE BUCURESTI ! MULTUMESC RALUCA
    CANADA

    RăspundețiȘtergere
  2. Este ingrozitor si mare pacat, intr-adevar. Bucurestiul mai pastra ceva urme de pitoresc, dar in momentul de fata parca s-au pus pe distrus tot, sa stearga tot ce tine de trecut. Dar in curind din ce in ce mai multi bucuresteni vor privi toate astea din Canada, sau Australia...

    RăspundețiȘtergere
  3. Am citit un articolu " Casa Pompilu Eliade- arhitect Henry Susskind "
    Deoarece nu pot fi indiferent la ceea ce se intampla cu acest imobil , am facut interventii la Primaria Generala , la aceia care se ocupa de Pastrarea Patrimoniului Arhitectural , precum si la Sectie 17 Politie ( de catre apartine arontamentul unde se afla aceasta casa ).
    De mai multi ani , aceasta casa de o arhitectura deosebita , este proprietatea unui cetatean italian , iar acesta nu locuieste aici , lasand acest spatiu sa fie ocupat de mai multe familii de tigani.
    Daca acum 4 ani , erau aproximativ 10 persoane , in prezent locuiesc ilegal peste 40 de persoane , provocand galagie , mizerie ( neavand racord la apa folosesc apa din Dambovita ) , spaland covoare si haine cu detergent , iar apele reziduale sunt deversate in Dambovita.
    Am facut interventii si la Directia sanitara a Municipiului Bucuresti , dar pana acum nici o reactie.
    Neavand nici-o ocupatie , cei mai maturi se dedau la cersetorioe si furturi din masinile parcate pe Spl. Independentei , furand cu predilectie acumulatori auto si radiatoare , pe care mai mult ca sigur le "valorifica" prin targurile de vechituri.
    Chiar nu se poate face nimic de catre statul roman , impotriva proprietarului italian , vazandu-se ca acesta nu intretine si conserva acest lacas , construit dupa cate am inteles pe la anul 1907.
    Casa Pompilu Eliade este opera arhitectului Henry Susskind , B P Hasdeu, prieten cu Pompiliu Eliade a făcut câteva sugestii privind planurile casei (un hol octogonal, probabil corespunzând turnului). O oarecare asemănare cu Castelul Iuliei Hasdeu exista.
    Vreau sa va transmit cateva fotografii in atasamengt , facute in iarna ( cand vegetatia permite vederea acestei cladiri ), poate-mi trimiteti o adresa de e-mail.
    Trebuie facut ceva , trebuie aparat aceasta bijuterie arhitecturala a secolului XX , cu atat mai mult cu cat se pare ca pe str.B.P.Hasdeu se va face legatura cu str. Buzesti si str. Berzei spre Centrul Civic !!!
    Cu deoseiba consideratie ,
    Alexandru BODEA

    RăspundețiȘtergere