Chiar dacă oraşul e pustiit de căldură, soarele te arde când aştepţi să traversezi, copacii încep să se usuce, iar vântul nu face decât să deplaseze de colo-colo mase de aer secătuite de oxigen, o plimbare pe jos din Lipscani până pe Plevnei îţi scoate în cale un caleidoscop de viaţă amuzantă.
Pe Brezoianu, în fereastra unei case vechi, un tânăr trimite mesaje şi zâmbeşte cam dulceag şi gay. Imediat îi atribui în imaginaţie o viaţă extremă plină de efemere relaţii, instalat în garsoniera sau apartamentul închiriat în centru, special pentru mai multe aventuri. Mai spre Sala palatului, pe o stradă mizerabilă, un nene se sterge de sânge pe faţă, iar alt nene se pregăteşte să măture un morman de gunoaie de anvergură napoletană, anunţând faptul cu voce tare, parcă pentru a se îmboldi singur şi îmi strigă: "se pare că arătaţi bine".
La intrarea în Cişmigiu, depăşesc două fetiţe de vreo 7-8 ani, una blondă cu părul lung până la şold, alta brunetă cu o codiţă groasă, care se hîrjonesc. Sînt cu tatăl lor, care le întreabă cum s-au jucat. "Hai, spune", se roagă el de una, cu un aer teatral. Ea nu vrea. "Ce crudă eşti!" exclamă tatăl, pe un ton tragi-comic. Mă uit în urmă şi văd un bărbat elegant şi vesel.
Spre rondul cascadei, remarc un bărbat extrem de palid şi abătut aşezat pe bancă. Pe iarbă, băieţelul acestuia tocmai se ridică îngrozit de o pană de porumbel care i s-a lipit de mână. Cu un oftat, tatăl se ridică şi îl curăţă, dintr-o smucitură - "tăntălăule", aud cu groază cînd trec pe lângă ei.
Mai departe, fete machiate şi leneşe, pe bancă, discutând despre valize la check-in; un cuplu focos de tineri la 50 de ani, el negricios şi pocnind de energie, ea pe genunchii lui; un jogger cu bustul gol, gras şi terminat. Trei bătrînei din epoca 1920, o doamnă şi doi domni, toti excesiv de uscaţi şi albi, aproape transparenţi, se întreabă ce mai fac şi cum se simt. Doamna afişează o eleganţă desuetă încă de prin anii '70, veşminte gata să se destrame. Mă mir că mai există exemplare din această specie. Oricum, dacă mai există, prin cartierul nostru se pot întâlni.
Mai sînt adolescenţi în bărci, unii insoţiţi de sticle de Coca-Cola la doi litri, adolescenţi care încearcă să culeagă fructele de Macrula, mai este maşina de analizat palma, buticul unde mai poţi găsi apă minerală în sticle de sticlă, dar deja mi se tulbură privirea şi nu mă mai gândesc decât la berea rece de acasă.
Pe Brezoianu, în fereastra unei case vechi, un tânăr trimite mesaje şi zâmbeşte cam dulceag şi gay. Imediat îi atribui în imaginaţie o viaţă extremă plină de efemere relaţii, instalat în garsoniera sau apartamentul închiriat în centru, special pentru mai multe aventuri. Mai spre Sala palatului, pe o stradă mizerabilă, un nene se sterge de sânge pe faţă, iar alt nene se pregăteşte să măture un morman de gunoaie de anvergură napoletană, anunţând faptul cu voce tare, parcă pentru a se îmboldi singur şi îmi strigă: "se pare că arătaţi bine".
La intrarea în Cişmigiu, depăşesc două fetiţe de vreo 7-8 ani, una blondă cu părul lung până la şold, alta brunetă cu o codiţă groasă, care se hîrjonesc. Sînt cu tatăl lor, care le întreabă cum s-au jucat. "Hai, spune", se roagă el de una, cu un aer teatral. Ea nu vrea. "Ce crudă eşti!" exclamă tatăl, pe un ton tragi-comic. Mă uit în urmă şi văd un bărbat elegant şi vesel.
Spre rondul cascadei, remarc un bărbat extrem de palid şi abătut aşezat pe bancă. Pe iarbă, băieţelul acestuia tocmai se ridică îngrozit de o pană de porumbel care i s-a lipit de mână. Cu un oftat, tatăl se ridică şi îl curăţă, dintr-o smucitură - "tăntălăule", aud cu groază cînd trec pe lângă ei.
Mai departe, fete machiate şi leneşe, pe bancă, discutând despre valize la check-in; un cuplu focos de tineri la 50 de ani, el negricios şi pocnind de energie, ea pe genunchii lui; un jogger cu bustul gol, gras şi terminat. Trei bătrînei din epoca 1920, o doamnă şi doi domni, toti excesiv de uscaţi şi albi, aproape transparenţi, se întreabă ce mai fac şi cum se simt. Doamna afişează o eleganţă desuetă încă de prin anii '70, veşminte gata să se destrame. Mă mir că mai există exemplare din această specie. Oricum, dacă mai există, prin cartierul nostru se pot întâlni.
Mai sînt adolescenţi în bărci, unii insoţiţi de sticle de Coca-Cola la doi litri, adolescenţi care încearcă să culeagă fructele de Macrula, mai este maşina de analizat palma, buticul unde mai poţi găsi apă minerală în sticle de sticlă, dar deja mi se tulbură privirea şi nu mă mai gândesc decât la berea rece de acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu