Pentru ce au fost create fântânile? De ce toate aşezările umane s-au format acolo unde este o sursă de apă, cel mai adesea pe malul unui râu? Oamenii sînt alcatuiti din apă şi se usucă dacă nu se udă, precum o scoică la malul mării.
Omenirea contemporană a uitat de unde a plecat. Fântânile din oraşe sînt îngrădite, au devenit absurde monumente decorative. Râurile sînt doar biete canale. Dâmboviţa mi se pare că a devenit o mobilă urbană ignorată complet. Un canal pe care nimeni nu-şi propune să-l viziteze, o apă care nu potoleşte nici o nevoie de răcorire şi nici o sete. N-am auzit pe nimeni să-şi propună un picnic pe malul râului, să vadă râul, oricum Splaiul este doar o şosea aglomerată.
Lacurile din parcuri sînt mase de apă pe care ai voie doar să le priveşti. Scăldatul este interzis în lacuri şi fântâni. Ba chiar, în Herăstrău au apărut şi panouri obraznice pe care scrie "Lacul nu este piscina ta!" De ce nu "dumneavoastră", ce, ne tragem de şireturi?Ce vrea să zică autorul? Prezumă că cetăţeanul are piscină, dar sătul de atâta bine vrea să încerce o baie mai exotică şi râvneşte lacul public. Sau îl goneşte pe cetăţean în piscina lui meschină şi murdară, nu ca lacul lui mare şi curat.
Însă, mai există oameni care păstrează o urmă de umanitate. În parcul Carol, se duce o permanentă luptă de gherilă între băieţii care se scaldă în lac şi gardienii publici, care îi gonesc sistematic. Primii sînt bronzaţi şi frumoşi şi fac baie chiar şi în blugi, sînt oameni de pe vremuri, cu chiloţi în loc de costum de baie.
Un băiat tocmai ieşea din Fântâna Zodiac, cu apa şiroind pe el şi cu hainele în mână. M-am bucurat văzându-l.
La Unirea, în apa mică din fântâni se întreceau la înot pe sub apă doi băieţi foarte fericiţi de vară, de joacă, de răcoare. Apa acolo este mică şi mozaicul abia se mai vede sub nămol. Atâta risipă de stropi şi curcubee, în timp ce oamenii îşi petrec timpul în maşini, în trafic.
Mai există şi pescari pe malurile triste ale Dâmboviţei, şi deci şi peşte.
Omenirea contemporană a uitat de unde a plecat. Fântânile din oraşe sînt îngrădite, au devenit absurde monumente decorative. Râurile sînt doar biete canale. Dâmboviţa mi se pare că a devenit o mobilă urbană ignorată complet. Un canal pe care nimeni nu-şi propune să-l viziteze, o apă care nu potoleşte nici o nevoie de răcorire şi nici o sete. N-am auzit pe nimeni să-şi propună un picnic pe malul râului, să vadă râul, oricum Splaiul este doar o şosea aglomerată.
Lacurile din parcuri sînt mase de apă pe care ai voie doar să le priveşti. Scăldatul este interzis în lacuri şi fântâni. Ba chiar, în Herăstrău au apărut şi panouri obraznice pe care scrie "Lacul nu este piscina ta!" De ce nu "dumneavoastră", ce, ne tragem de şireturi?Ce vrea să zică autorul? Prezumă că cetăţeanul are piscină, dar sătul de atâta bine vrea să încerce o baie mai exotică şi râvneşte lacul public. Sau îl goneşte pe cetăţean în piscina lui meschină şi murdară, nu ca lacul lui mare şi curat.
Însă, mai există oameni care păstrează o urmă de umanitate. În parcul Carol, se duce o permanentă luptă de gherilă între băieţii care se scaldă în lac şi gardienii publici, care îi gonesc sistematic. Primii sînt bronzaţi şi frumoşi şi fac baie chiar şi în blugi, sînt oameni de pe vremuri, cu chiloţi în loc de costum de baie.
Un băiat tocmai ieşea din Fântâna Zodiac, cu apa şiroind pe el şi cu hainele în mână. M-am bucurat văzându-l.
La Unirea, în apa mică din fântâni se întreceau la înot pe sub apă doi băieţi foarte fericiţi de vară, de joacă, de răcoare. Apa acolo este mică şi mozaicul abia se mai vede sub nămol. Atâta risipă de stropi şi curcubee, în timp ce oamenii îşi petrec timpul în maşini, în trafic.
Mai există şi pescari pe malurile triste ale Dâmboviţei, şi deci şi peşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu