Parcul Izvor

Azi am văzut ce potenţial duminical are parcul Izvor. Cînd am stat pe iarbă, m-am uitat la Casa poporului prin vălătucii fierbinţi de fum de la grătare şi am colindat cele cîteva tîrguri care se desfăşurau pe acolo în prima zi de căldură văratică din anul ăsta, al boului de pămînt. Acum vreo lună am plecat din Bucureşti pentru o sîmbătă doar ca să pot să mă întind pe iarbă în voie şi să zac aşa în linişte un timp. Acum n-am mai avut mijloace din acelea financiare şi am rămas în oraş, dar şi ograda noastră din plin centru a fost de dispoziţie cîmpenească şi populară. Am trecut rar prin acest parc, de fapt un teren viran obţinut prin desfiinţarea unei bucăţi din vechiul Bucureşti de către Ceauşescu, prin reprezentanţii săi. Nu este atractiv decît primăvara, cînd iarba creşte înaltă şi nu are nici o noimă sau vreo intenţie de parc. Cîţiva copaci se chinuie să crească de aproape treizeci de ani, sub apăsarea blestemului, căci se zice că acest loc e blestemat de proprietarii care şi-au văzut casele spulberate.

Azi însă nenorocirile erau departe de amintire, căci şi pe un cîmp de bătălie se aştern peste fostele tranşee şi cadavre flori multe de aprilie.
În soare artizanii populari vindeau de toate oalele şi brînzele, copiii înroşiţi de soare cereau sucuri, pe scenă se strigau premiile la secţiunea ceaun şi la secţiunea grătar, urmate de secţiunea plită şi creaţie. L-am văzut şi pe Şoni de la Papa la Şoni din Vama Veche. A luat premiul doi la secţiunea ceaun din cadrul categoriei gătit în aer liber.

Stînd pe iarbă şi auzind prin zumzăitul înfierbîntat pregătirea voluntarilor pentru concertul Depeche Mode, văzînd multă lume cu emoţia esenţială şi originară a statului pe iarbă, mîncatului şi adăpatului, somnul liber şi eliberator ca moartea al unui cerşetor, trecerea hippioatelor sau a unui domn în costum, trebuia să-mi precizez mereu că sînt în centrul capitalei. La mesele lungi pentru mici şi bere cetăţenii se înghesuiau fără animozităţi.

Cîmpia Bucureştilor îşi arăta faţa ascunsă ceva timp sub spoiala urbanismului. Nemuritoare, însorită şi prăfoasă, roditoare şi iubitoare de tîrguri.