i

i

joi, 30 aprilie 2009

Dicţionar de intrări 3

Intrarea Argeaua este de tip bloc retras, anii’30. Sînt multe intrări la fel în Bucureşti, o să vedeţi. A cui o fi fost ideea mă întreb. Nu au lumină şi induc tristeţe. Pe Argeaua nişte clopoţei de vînt murmurau la un balcon şi creşteau de mici trei mesteceni. Must find what Argeaua means. Intrarea Securei se remarcă prin linişte şi o remorcă, o bunică şi un nepoţel la poartă.


În acelaşi cartier adorabil am văzut intrarea prof. Iuliu Valaori, unde am păţit privirea aceea mirată pe care o primeşti cînd mergi pe drumuri private. Un localnic venind acasă s-a uitat întrebător la mine. Valaori e o străduţă ca un cîrcel de viţă-de-vie, de nu-i poţi vedea capătul, aflat în unghi drept vest faţă de cercetătorul din priviri.
În liniştea tipică, trăsătură de caracter a intrărilor, se auzea doar zgomotul de pămînt căzînd în ploaie de la un balcon. O mîţă, sătulă de ghivece, le distrugea golindu-le cu spor. Cine a fost domnul Valaori vă spun îndată: lingvist şi filolog, profesor universitar, ministru al instrucţiunii publice, specialist în indo-europenistică şi limbi clasice. Bănuiesc că era om. Viaţa lui a fost între 1867 şi 1936.
Ultima intrare din episodul acesta este una mai cunoscută, intrarea Italiană. Se termină cu o instituţie. Aici l-am reîntîlnit pe simpaticul urban, care e prietenos cu oamenii, stă pe ziduri şi transmite mesaje ingenue. Odată zicea "dă-mă jos", altădată se bucura că a venit pe planeta noastră. Dansati?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu