i

i

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Ultimii cozonaci

La patiseria cu covrigi erau azi numai cozonaci. Coadă nene, dar stau, că aveau şi rămăşiţe din vremurile seculare, croisanţi cu finetti. În faţa mea un domn ia zece cozonaci. El îi ia unul cîte unul şi îi pasează soţiei, avînd timp să schimbe o glumă cu vînzătoarea, căreia îi semnalează pe această cale că va avea vînzări memorabile. În acest răstimp soţia dumisale se afla mai grea cu zece cozonaci şi aştepta. Ulterior, i-am văzut depărtîndu-se. Ea cu trei pungi şi el cu două.

Cozonacii se duc cete cete. O doamnă, după aşteptarea de rigoare, cere UN cozonac. Este întrebată dacă are comandă, iar neavînd este refuzată. Momentul adevărului: vînzătoarea, după acest caz unic dar tulburător, se apleacă pe geam şi strigă ca un megafon răblăit că nu se dau decît pe comandă cozonacii. O tanti de peste opt decenii în etate nu a înţeles mesajul. Crede că nu se mai dau nici ăia pe comandă. Cu panică, prezintă dovada comenzii, bonul cu numărul, sperînd că va mai apuca totuşi cozonaci, pe vremurile astea grele.

Ajung la geam şi cer cei doi croisanţi. Un pensionar din spate mă jeluieşte, că am stat la tot codoiul pentru amărîţii de croisanţi nepascali. El n-ar fi stat, sau...?
Ehei, spre cafeluţă, înainte!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu