tot mai bine-n tara ta". Asa zice proverbul. Cred ca proverbului ii plac exagerarile si ca nu include in multimea tara ta orasul Bucuresti. Ia sa vina proverbul si sa incerce sa manince piinea pe care o ofera la vinzare brutariile din Bucuresti, apoi sa stabileasca o limita inferioara a calitatii "cit de rea". Vreau sa stiu daca ceea ce mincam noi aici - piine cu mai multi afinatori decit faina in compozitie, sau piine care se intinde ca o guma, de nu poti musca din ea, piine care in loc de miez are niste cocoloase care se destrama cind o tai felii (ca in imagine), piine acra sau care se usuca dupa citeva ore - nu cumva impune proverbului o reformulare. De exemplu, "Fie piinea cit de rea, dar nu chiar atit de rea ca in Bucuresti, tot mai bine in tara ta".Proverbul este dator cetatenilor care n-au emigrat inca si care, crezind in onestitatea proverbului, maninca piinea mizerabila din Bucuresti.
LATER EDIT: In consecinta, am vrut sa-mi fac propria piine. Am cautat pe net retete de piine, pentru ca in cartea de bucate nu am gasit asemenea fleac. Cu ocazia asta iterez si maxima urmatoare: cu cit un lucru este mai des folosit si ma simplu, cu atit habar nu avem sa il descriem sau sa il facem. Am gasit numeroase retete de piine pe net, completate cu observatii despre binefacerile consumului de piine sau cu definitii ale piinii. Insa nici o reteta nu continea doar ingredientele binecunoscute odinioara, faina, drojdie, apa si sare. Miere, zahar, ulei, oua, lapte, erau incluse inevitabil. Fara zahar se pare ca nici nu putem vorbi serios de piine. Ajutor, trebuie sa o sun pe bunica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu