Azi dimineata am vazut un grup de colindatori cu ursul. Erau frumos imbracati si mergeau prin Pantelimon, pe o alee dintre blocuri plina inca de zapada nemurdarita. Blana de urs era decorata cu ciucuri mari de lina foarte rosie, la fel si toiegele colindatorilor. Pentru citeva clipe, a fost lumina in cartier. M-am inchipuit la tara, undeva in Nasaud. Rosul vibreaza si alunga tristetea masiva gri a blocurilor si oamenilor. Noi traim fara culori. Inainte se purtau haine cu puteri. Clopoteii, ciucurii rosii sau colorati strident, oglinzile, fardurile, schimbau vibratiile energetice nefaste. Cadelnitarea in biserica este un exemplu minunat. Combinatia de clinchet si tamiie alunga si cel mai uricios duh.
Am mers mult pe jos prin mahalaua unde am crescut. Unele case au ramas in picioare. Dintr-un cos al unei astfel de casute soldane cu marchiza iesea fum! Zapada nu se topise, era ca pe vremuri cind ieseam cu sania. Un zimbet a venit singur si mi-a ramas pe buze fara sa-l oblig, pina acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu