Ajutoor, demolarea Bucurestiului continua!

Aceasta casa a fost demolata in ianuarie 2011, pentru a face loc nimicului care sta la baza omului nou.

Aceeasi, din alt unghi. Cand am facut poza nu stiam ce o asteapta pe biata casa.

Aceasta casa cu acoperis verde a fost demolata. Ultimele momente, toamna 2010

Teren viran (stanga jos), pe care s-a aflat casa de patrimoniu cu acoperis verde.

Hala Matache, dezafectata si asteptand demolarea.

Ceausescu are urmasi! Nimic nu s-a schimbat de pe vremea comunismului.

Case de patrimoniu, asteptand demolarea.

Imagine emblema a Bucurestiului: buldozerul pe ruinele caselor demolate abuziv.

Sambata 29 ianuarie demolarile continuau pe Buzesti. Proiectul urbanistic - criminal - de construire a unei sosele cu patru benzi pe Calea Buzesti si pe strada Berzei continua neabatut. Va fi demolat un cartier intreg de case din patrimoniul istoric al capitalei. Absolut inutil, probabil ca sa mai faca un ban Apolodor S.A., firma care s-a imbogatit din distrugerea Bucurestiului (ce nume idiot, ce legatura are Apolodor din Damasc cu o firma de demolari?)

Este incredibil, este dincolo de orice marsavie a primarilor si consilierilor si comisiilor de avizare. Cum a fost posibil sa se darame case de patrimoniu, hala Matache, case bune, unele de sfarsit de secol XIX/inceput de secol XX?

Si de ce trebuie daramate si case aflate la o distanta considerabila de strada? Se demoleaza si doua imobile de pe Mircea Vulcanescu, adica tot coltul Vulcanescu-Buzesti.

Nimeni si nimic nu poate opri aceste distrugeri. Am citit aseara cartea lui Dinu C. Giurescu, Arhitectura Bucurestilor, incotro?, in care este prezentat extrem de bine documentat cazul imobilului turn care a sufocat catedrala Sf. Iosif. Nimeni, nici macar papa de la Roma, vorba aceea, nu a putut clinti nici cu un centimetru acest proiect obscen. Si atunci ce sa mai speram pentru niste case locuite de oameni amariti, in majoritate? Negustorii care au construit aceste frumoase case sint de mult oale si ulcele, probabil persecutati de comunisti, care au introdus in locul lor chiriasi exact cu scopul de a le devasta. In alte cazuri, cum a fost cel al fostei Policlinici, acolo nu mai locuia nimeni.

Inca un cartier a fost ras, exact ca pe vremea lui Ceusescu. Avand in vedere procentul infim de case ramase in picioare din patrimoniul Bucurestiului, acest cartier reprezenta o parte foarte mare din el, un procent foarte insemnat. Bucurestiul, prin edilii sai de trei parale, este ca un stirb care mai are cateva masele bune si in loc sa le protejeze alege sa si le scoata.

Am tras doua concluzii importante de aici. Prima este ca am luat teapa vietii mele crezand ca Romania va progresa si ramanand aici. A doua este exprimata prin citarea lui Dinu C. Giurescu:
"Daca lucrurile vor merge tot asa, Capitala se va infatisa, peste 15-20 de ani, ca un ghiveci arhitectonic, o amestecatura urata, fara noima. Va fi o batjocura aruncata asupra acestui neam si a istoriei sale."