Azi, la Institutul Cultural Român, s-a lansat volumul Bucharest Tales, editat de New Europe Writers (John a'Beckett, James G. Coon, Andrew Fincham).
Am participat la lansare, deoarece mă interesează foarte tare poveştile despre Bucureşti. Spre deosebire de majoritatea oamenilor prezenţi în sala de festivităţi la ICR, eu aflasem de eveniment din e-mailul ICR News la care sunt abonată. Nu eram nici autor, nici rudă cu vreunul din autori, nu eram nici traducătoare, nici cunoştinţă a editorilor, nici salariat ICR şi nici pensionar al trataţiilor gratuite de la evenimente. Pe scurt, eram unul dintre cei doi-trei cetăţeni veniţi independent, neavizaţi şi curioşi să citească antologia de texte despre Bucureşti, publicate în engleză şi scrise de diferiţi autori români şi străini.
Ca de obicei, ICR s-a achitat plăcut de sarcină. Prezentatorul, al cărui nume nu l-am aflat, a oferit o introducere inteligentă, într-un discurs succint şi atrăgător, presărat cu glume fine. Au vorbit şi editorii englezi, şi traducătoarea, poeta Grete Tartler şi-a recitat o poezie, iar alt autor a citit un fragment, în care zicea că full-ul e o mâncare de fasole, dar l-am iertat că nu a auzit de bob.
Trataţia a fost generoasă, camerele video prezente. Însă ceva lipsea. Şi acest lucru era chiar volumul lansat. Da, lipsea cartea. Am întrebat pe unul din editori unde este cartea pentru care venisem. Mi-a arătat un singur exemplar, care nu putea fi luat acasă. Lângă el se aflau exemplare din aceeaşi serie, respectiv mai multe Prague Tales, Budapest Tales, Warsaw Tales. Puteam să iau unul din acestea, dar Bucharest Tales nu.
Aşa se face că, în mod absurd, m-am întors acasă cu Budapest Tales. Sau poate nu e absurd, nu Budapest e capitala României? Parcă aşa ceva, Bucharest, Budapest, mă rog.
Am participat la lansare, deoarece mă interesează foarte tare poveştile despre Bucureşti. Spre deosebire de majoritatea oamenilor prezenţi în sala de festivităţi la ICR, eu aflasem de eveniment din e-mailul ICR News la care sunt abonată. Nu eram nici autor, nici rudă cu vreunul din autori, nu eram nici traducătoare, nici cunoştinţă a editorilor, nici salariat ICR şi nici pensionar al trataţiilor gratuite de la evenimente. Pe scurt, eram unul dintre cei doi-trei cetăţeni veniţi independent, neavizaţi şi curioşi să citească antologia de texte despre Bucureşti, publicate în engleză şi scrise de diferiţi autori români şi străini.
Ca de obicei, ICR s-a achitat plăcut de sarcină. Prezentatorul, al cărui nume nu l-am aflat, a oferit o introducere inteligentă, într-un discurs succint şi atrăgător, presărat cu glume fine. Au vorbit şi editorii englezi, şi traducătoarea, poeta Grete Tartler şi-a recitat o poezie, iar alt autor a citit un fragment, în care zicea că full-ul e o mâncare de fasole, dar l-am iertat că nu a auzit de bob.
Trataţia a fost generoasă, camerele video prezente. Însă ceva lipsea. Şi acest lucru era chiar volumul lansat. Da, lipsea cartea. Am întrebat pe unul din editori unde este cartea pentru care venisem. Mi-a arătat un singur exemplar, care nu putea fi luat acasă. Lângă el se aflau exemplare din aceeaşi serie, respectiv mai multe Prague Tales, Budapest Tales, Warsaw Tales. Puteam să iau unul din acestea, dar Bucharest Tales nu.
Aşa se face că, în mod absurd, m-am întors acasă cu Budapest Tales. Sau poate nu e absurd, nu Budapest e capitala României? Parcă aşa ceva, Bucharest, Budapest, mă rog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu