Oriunde mă întorc, oriunde mă duc, de câte ori ajung până la urechile mele conversaţii, subiectul este anost, vulgar, lipsit de interes pentru suflet. La mare, la pensiune, turiştii vorbeau despre preţuri. La restaurantul de cartier, ieri, vecinii de masă povesteau cu aplomb despre costurile excursiei lor, defalcate pe avion, închiriere maşină sau scuter, transferuri, piscine şi restaurante. Ulterior au trecut la mărimea porţiilor de mâncare.
Între amici, din păcate, aceeaşi situaţie. Se discută despre jocuri on-line şi laptopuri.
În pauza de masă, la cantină, evident că nu se abordează absurdul în literatura română şi nu se contemplă lumina zilei respective, ci se comentează ultimele frecuşuri, altercaţii şi termene.
La terasă, nivelul intelectual al subiectelor nu sare mai sus de situaţia din etapă, campionat sau alte domenii fotbalistice. Am observat şi obiceiul ca grupurile să se polarizeze în băieţi şi fete, fiecare sub-grup având un subiect de interes specific, respectiv motociclete şi copii, sau costurile excursiei şi copii, sau dotările automobilului şi diete/blugi/costurile excursiei/copii.
Oamenii la care mă refer sunt totuşi dintr-o categorie civilizată, aşa numiţii intelectuali. Bineînţeles, situaţia în mediile populare este atârt de dezastruoasă, că nu merită să o mai analizez. Pentru un eşantion de discuţie absoult neinteligibilă, formată în cea mai mare parte din p.. şi p... este suficient să treceţi un minut pe la Dristor kebap Budapesta, de exemplu.
În tramvai sau metrou, se conversează despre costul vacanţelor, sau despre ce "mi-a mâncat copilul" şi cum "mi-a făcut febră", cei care vorbesc la mobil tratează meniul de la cină (constând mereu în pulpe de pui divers gătite) sau cearta de la birou, sau, în cazul profesioniştilor, datele din vreun contract.
Dar cea mai palpitantă şi savuroasă conversaţie, care aduce lumină în sufletele majorităţii, este cea despre performanţele obiectelor. Ultimele modele de ipod şi iphone, raportul calitate-preţ pentru diferite gadgeturi şi aparaturi, opţiunile maşinii, dotările mortocicletei, modelele de camere foto şi video, plasmele, computerele sau alte hi-tech, acestea înlocuiesc orice sentiment uman, umplu golurile create de o viaţă individualistă, frustrantă şi alienantă.
De foarte puţine ori am putut să intru într-o discuţie despre momentul prezent. Atunci când se epuizează obiectele, oamenii vorbesc despre ceea ce li s-a întâmplat. Nimeni nu vorbeşte despre ceea ce este, la prezent, despre ceea ce constată la persoana din faţa lui, despre ceea ce simte la momentul respectiv.
De câte ori încerc să aduc vorba despre altceva, sunt tratată ca un televizor care merge cu sonorul oprit. Lumea se uită la el, îşi dă seama că cineva vorbeşte pe ecran, dar, cum nu se aude nimic, ignoră complet emisiunea.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresub orice critica. inseamna ca esti la randul tau un om care nu stie unde sa se uite. ai cumva idee despre ce se vorbeste la o terasa de nemti? (indiciu: le plac calatoriile si masinile) au si ei copii si implicari sociale. nu cred ca vei gasi pe nimeni in metrou care va vorbi despre Eliade. pentru asta exista biblioteci si cafenele literare.
RăspundețiȘtergerein cotidian vei gasi cotidian.cand ai fost ultima oara la Ateneu? acolo despre ce se discuta. nu cred ca despre motoare.
lasa patetismul inutil deoparte. invata sa stii ce vrei si unde sa-l cauti. nimeni nu ti-l poate oferi neconditionat oriunde te-ai duce.
ce cauta nemtii in propozitie?
RăspundețiȘtergerein metrou se vorbeste despre masini si copii si la biblioteca despre Eliade? In cotidian trebuie sa fim banali? Probabil crezi ca evlavia trebuie cautata la biserica si . Daca toti cei care se duc la Ateneu ar vorbi despre muzica si daca haina ar face pe om, ce-ar mai fi?
Chiar crezi ca nu stiu sa gasesc ce vreau? Era vorba de observarea mediului in care traiesc. Din fericire nu imi place sa ma limitez la grupuri elitiste si consider ca poti purta o conversatie despe filosofia etica la piata si una despre motoare la un vernisaj.