Prăjituri

Mă gândesc în continuare la cofetării şi mai ales la prăjituri celebre, deformate de universul culinar românesc. Nu numai reţeta a devenit fantasmagorică, dar şi denumirea a fost stâlcită. În continuare o să arăt de unde au plecat unele prăjituri şi unde au ajuns, ce dulăi erau şi ce potăi au devenit pe la noi.

Chanteclerc autentic

Chanteclair sau Chanteclerc este o prăjitură inventată la Toulon de către domnul Calvi, prin 1930. Se prepară din discuri de meringue (bezea) aromat cu cafea, aşezate senviş, având între ele cremă Chantilly aromată cu cafea, glasată, şi totul tapetat cu fulgi de migdale prăjite şi zahăr. Deasupra se decorează cu un cocoş, prin pudrare în formă.

Ce a ajuns la noi: la cofetăria Liliana, două bezele groase, între care stă ţeapănă o cremă densă, se numeşte "Chanticler" şi are o pasăre în vârf, un fel de pitulice.


Choux a la creme sau profiterole are o istorie lungă şi obscură. Este vorba de gogoşele de cocă umplute cu frişcă, cremă sau îngheţată, câteodată acoperite cu ciocolată sau caramel.

La noi, "şualacremul" are o prezenţă sub nume greu de pronunţat, ca "choix" (citit cum se scrie) şi tone de frişcă.
Profiterolles


Linzer este o specialitate de la Linz, din Austria. Până să ajung la Linz şi să descopăr că linzerul este o prăjitură foarte medievală, am fost minţită la cofetării româneşti cu "Lintzer", de variate şi ciudate compoziţii , printre care o plăcintă cu mere, acoperită cu un grilaj gros de cocă.
Linzer autentic


Linzer modificat româneşte, cu fructe şi îngheţată

Linzer este deci un desert de europeni care descopereau condimentele, fiind un fel de turtă dulce, adică cocă aromată cu scorţişoară, vanilie şi cuişoare şi îndulcită cu miere, amestecată cu alune pisate şi spoită cu gem, de obicei de coacăze şi pavoazată cu un grilaj de cocă şi mai nou de fulgi de migdale. Ce putea fi mai ieftin şi mai accesibil pe vremurile acelea friguroase, de unde zahăr, sau ciocolată, sau fructe exotice.

Va urma...