De mult timp n-am mai scris despre intrări, dar ieri mi-a ieşit în cale intrarea Aurora. A fost o zi specială. Măturată de un vânt puternic, astfel că lumina era penetrantă. Vântul, combinat cu acea sclipitoare lumină de septembrie, au dat o zi de fotografie.
Nu mi se pare că toate zilele merită fotografiate. Din păcate, unele zile sunt anoste, cu lumină ternă, sau indecisă, cu nori nici prea buni nici prea răi, cu cocleală în atmosferă. Atunci nimic nu e frumos. Şi sînt zile când n-am chef de nimic, sau nu se întâmplă nimic, sau totul merge dezlânat, şi nu am inspiraţie. De obicei, aceste zile se întâmplă în Bucureşti şi sînt în majoritate în noianul zilelor.
Revenind la intrarea Aurora, am remarcat un felinar bine plantat şi altoit cu semne, chiar în faţa cantinei de ajutor social. Intrarea arată bine, este destul de lungă şi are case frumoase.
În fundal, elementul cheie al intrării se lipeşte masiv pe orizont. Este vorba de hotelul Belle Epoque, o monstruozitate cu mască de hotel romantic şi cu chip de hală de producţie. În perioada belle epoque lăcomia şi prostul gust nu construiau clădiri cu atâtea camere şi etaje atât de înghesuite şi asimetrice, cu acoperişuri mansardate în felul ăsta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu